sâmbătă, 21 mai 2011

Adevarul despre Hercules Maraton 2011

Adevarul este ca …AAaauuu! Doare
?Totul a pornit de la un semn al intrebarii.
Oare cum o fi la un marathon montan?
C'est parti!
Am pornit la drum extraordinar de curioasa, entuziasmata ca un copilutz, bucuroasa pentru ca incercam ceva nou si pentru ca era o combinatie grozava intre munte si alergare da mai ales pentru atmosfera si oamenii astia toti adunati laolalta.
621
Au mai ramas 42 de km
Pe primi km in urcare imi venea sa-mi dau duhul. Daca aveam un heart rate monitor sigur se afisa pe ecran direct o cruce in loc de numarul de batai pe minut. De tare mult timp nu mi-am simtit inima asa agitata si obosita, urcarea a stors tot untul din mine…curgea apa pe mine ca-n desert. Atunci ma gandeam…oare asa o sa fie tot maratonul, intr-o urcare continua? Si cand tot masuram si numaram si vedeam ca am in fata inca 42-43 de km nu stiam ce caut acolo. Prima parte a cursei e hotaratoare…tot repetam in minte ‘tu-ti dai seama 43 de km!’….cu incetinitorul si grav…paaaaaaatrush treeeeeei! vai..si-mi dadeam ochii peste cap ‘paaaaaaatrush treeeeeei! Iooooooi’ . Deja cand ajung la jumatatea cursei pot sa ma incurajez…hai ca mai ai numa 20 si parca altfel suna imi zic ‘si in genunchi sau tarandu-ma pot sa-I fac’ (cel mai mult imi place cand ajung la ultimi 10km, pentru ca I asociez cu aceeasi distanta pe care aveam obiceiul sa o fac la un antrenament, si aveam déjà imprimata in minte ideea ca …de astia 10 km sigur I pot face, i-am facut de atatea ori la antrenament).
+/- 1 km
In viata asta a mea…am alergat dupa de toate: bus, tren, ferry, chiar si pt avion. Cateodata sunt dezorientata si neindemanatica :p bine, glumesc.
Daca la Annecy am pierdut startul si am si facut -1km, era cat pe ce si la Hercules sa fac la fel. Din cauza unor probleme tehnice de dimineata…cand dau sa ies din codru verde..ma uit in jur si daca inainte cu cateva minute toata lumea misuna vesela printre corturi acum era la fel de pustiu ca intr-un sat Texan parasit…oooo nu iar am facut-o! Am ajuns 2-3 minute inainte de start, numa bine mi-am facut incalzirea :D (1km in plus). O treaba buna ar fi daca cineva m-ar duce de mana la urmatorul maraton, daca mi-ar lipi o atentionare pe spate sau pe frunte sa ma duca lumea care o citeste sau cel mai bine ar fi sa fiu legata de un stalp cu o ora inainte de startul unui concurs sau poate cu o seara inainte, ca sa fiu sigura.
2 globule zglobii
I aproape o luna de la ultimul marathon (Annecy 17 Aprilie) si nu am mai alergat. Dar cred ca traiul meu la 2300m iarna asta si tura de 2 saptamani din Pirinei m-a ajutat sa-mi conving globulele rosii sa nu plece in vacanta. Asta pana am ajuns la Barcelona, unde s-au evaporat cantand la ucalele si cu flori in par. Sunt cam lenesa si nu imi place sa ma torturez…stiam ca tre sa am o pauza de 2-3 zile inainte de cursa, si pana acolo sa descresc intensitatea si timpul antrenamentelor, dar am preferat sa-mi iau liber mai devreme, adica inca de cand m-am intors acasa in 9 mai. In Tara Motilor fiind am incercat o data alergarea la deal, am renuntat cand durerile de genunchi m-au apucat…si cand a trebuit sa transform alergarea in 100 de m garduri pentru ca nu puteam nici cum sa gasesc poteca si mi se parea ca tot prin gradinile oamenilor trece. Cateodata sunt dezorientata…un bai in plus…daca ma pierd pe coline la concurs?
C mare de la… Foameeeeee!
Da, mi se spune mica gurmanda. Si la punctele de alimentare ma imaginam la un buffet, la o petrecere intr-un loc exotic si scump..unde stai sa savurezi un vin, o maslina. Mie imi place sa mananc mult si bine. Dar foamea s-a instalat desi au fost atatea bunatati pentru noi…si asta inca inainte de urcarea pe ultima culme….unde spre dezamagirea mea batea vantul…incepeam sa visez la un coltz de pita, numai atata vroiam. Déjà nu ma mai atrageau cubuletele de zahar nici portocalele zamoase si vroiam sa ajung cat mai repede la final…unde speram sa gasesc o lingura de zama calda si niste unt pentru coltul meu de pita din vis. Corpul meu (partea superioara vreau sa zic) a luat repede forma literei C pe primii km din cauza neincrederii si greutatii apoi spre final din cauza foaaaaamei.
Cand glezna face poc!
Iti spun eu, nu-I a bine cand calci stramb si face poc .
Pentru ca nu am simtit nici un pic de durere am continuat…mai aveam 16-18 km. Si ca sa fiu sigura, 4 km mai tarziu mai calc o data stramb cu acelasi picior in acelasi mod. Putin timp dupa incheierea cursei glezna nu intarzie sa se umfle sa se invineteasca si sa aduca si durerile dupa ea. Mi-era mila si tot imi ceream scuze picioarelor pe care le venerez, le multumesc dar niciodata nu fac nimic bun pentru ele.
Un al doilea maraton?
Da, cu siguranta.
Am asociat primul marathon montan (adica cel de fata) cu distrugerea inceata dar sigura a picioarelor…de la gasca de besici (desi cred ca am blindat picioarele cu aproape 3 m de leucoplast, pus cu tactica, au aparut in locurile neacoperite sau unde bandajul s-a dus), dureri de genunchi, crampe inca de la km 18-20, entorsa. Dar vreau sa vad daca intr-adevar asta inseamna un marathon montan..daca si dupa pregatiri, antrenamente un al doilea marathon va fi la fel de distrugator, atunci inteleg si ma retrag…insa daca va fi mai ok o sa-I dau bataie inainte.
la 2 pasi de final, tot asa imi ziceam
Curiosity did not kill the cat!
Cu toate cele intamplate a fost suuuuuper fain (pe scurt)!
Curiozitatea nu numai ca nu m-a doborat, dar…am avut de castigat. Daca te uiti la fotografiile de pe parcurs, organizare, final…mie imi sar in ochi atatea imagini ale unor oameni care se ‘simt bine’, zambesc, se amuza, se lupta, inving, se bucura. Parcurgi teancul de poze si mai mare dragul sa privesti viata/energia din oamenii …nu-I asa ca te face sa regreti ca nu ai fost si tu acolo? Eu asta as simti daca as fii in locul tau. E un mod minunat de a-ti petrece o zi de primavara.
P.S. Impamantarea
Azi, la fix 3 saptamani de la concurs glezna mea e inca bosumflata. Si face asta de fiecare data cand stau in picioare sau merg cateva ore sau toata ziua.
Ma gandesc des…fara miscare nu as putea trai. De cate ori nu m-am intors cu gandurile limpezi de la alergat, dintr-o tura cu bitza sau de la munte…de atatea ori.
Am hartile intinse pe masa si rod in continuare capatul creionului (nu e acelasi ca cel de anul trecut..cela e déjà papat :D)....sunt in Franta la Bourget du Lac…pe-o terasa..puteam sa-mi beau acum ceaiul pe culmea aceea, sa ma inteleg cu bitza mea, sa ma incurajez intr-o urcare spre un ‘col’, sa imi ascult gandurile cand alerg, sa inot in lac cu lavaretul care in cateva ore poate o sa-l servesc vre-unui client la masa…sa zburd! Da’ nu pot…stau si visez. Sunt ca un caine in lesa sau o vrabiuta in colivie. Am inteles ca in functie de cat de complicata e entorsa as avea nevoie de mult timp de refacere …cine stie cat dupa interventie. Merg la control in scurt timp, ma rog sa fie totul nu chiar asa de rau.
----------------------------------
Un pas inainte
Hercules Maraton
  • 44 k
  • 2300m diferenta de nivel
  • 1480m - cel mai inalt punct Saua Ciumerna .
la Baile Herculane, in Roumanie :p
Traseul pentru proba de maraton
Profil de altitudine
Rezultate
  • General 91/167
  • Feminin 11 / 27
  • F (18 - 29) 5 / 15
  • Timp : 7:05:12.3 (dif .castigatoare 1:12:34.8)
Clar e un pas inainte...ma amuz...acum o luna eram la Annecy pe locul 1819 la general si 48 la senioare :D
Am reusit.

marți, 10 mai 2011

Muntii Pirinei 20 Aprilie 2011 - 9 Mai 2011

A trecut aproape un an de cand am facut tura asta. cred ca o sa mai treaca unu pana cand o sa ma si apuc de scris mai mult de 2-3 randuri.

iata o prezentare mai haotica, dar mie mi -i de-ajuns sa imi reaminteasca senzatiile.


am fost invadata de o curiozitate nemaipomenita si sustinuta de un entuziasm prea mare,poate...asa ca am pornit la drum.

Muntii Pirinei?

Revedeam adesea fotografiile facute in prima si ultima tura mare (Mai 2010 in Vestul + Nordul Scotiei si Arhipelagul Orkney si Shetland). Atunci ma gandeam daca voi mai avea ocazia sa fac o alta tura, sa fiu la drum si libera…cand si unde voi merge? De dorul acelei ture pregatesc o alta la sf sezonului de iarna.

Am lucrat ca sezonier 3 luni, terminasem scoala de aproape un an, fara prea mari planuri pt viitor/ de fapt eram intr-un moment de asteptare, am simtit nevoia sa las timpul sa treaca...nu aveam unde sa ma grabesc, nu eram presata de nimeni si nimic...am ales sa plec la drum, sa traiesc momentul.

Nu iau Alpii in calcul. Ziceam ca sunt dificili si nu imi venea sa cred ca pot fi accesibili mai ales la sf de iarna si mai ales pentru ca plecam singura, niciodata nu m-am gandit la Alpi. Asa ca mi-am indreptat privirea spre Pirinei (de fapt prima data spre Corsica, dar Pirineii imi permiteau o tura cu mai multe posibilitati: munte, Andorra si marea), despre care nimeni niciodata nu mi-a povestit (in afara de colegii de servici, care sunt basci). In plus in mintea mea presupuneam ca va fi mai putina zapada si mi-i imaginam mai accesibili, apoi cand mi-am facut o privire de ansamblu..am studiat hartile am vazut ca sunt foarte multe variante chiar si in cazul in care zapada ma va impiedica sa urc mai sus, sau in cazul in care vremea va fi rea.

Nu mi-am propus sa i parcurg dintr-un capat in altul...incercarea unora de a-i parcurge dintr-un capat in celalalt in o luna si pe GR10 mie mi se pare ridicola.

1kg de harti (10 la numar: 3,4,20,21,22,23,24,25 toate 1:50.000 nici nu-mi trebuia mai mult) libera sa aleg ce traseu vroiam in functie de vreme, interes si stare de spirit. Planul pentru ziua de maine puteam sa-l schimb pana si de 3 ori cu o seara inainte. Aveam cortul si erau o gramada de refugii sau cabane. Prea multe inca. Nu am boschetarit numai de 2 ori.

Cam ce harti ti-ar trebui?

http://pyrando.free.fr/rando.php?typ=itin&id=67

Se intind pe app. 490 km intre Golful Biscaya si Marea Mediterana.

GR 10 in Franta si GR 11 in Spania (e nevoie de 40-50 de zile dintr-un capat in altul si trasee nu grele/low level walk) si Haute Route Pyrenees (mai dificil / trece prin cele mai inalte zone) sunt 2 variante de ai traversa. Am ales doar cele mai interesante parti pentru mine (din cauza timpului limitat, a rusacului, a perioadei lungi de mers (app. 2 saptamani) si a zapezii nu a fost un traseu continuu ci coboram si mergeam cu ocazia ...ca sa fac legatura intre diferite locuri asta si pentru ca incercam sa nu ajung la epuizare, sa incerc sa-mi calculez resursele de energie pentru 2 saptamani - am ales variante nu prea solicitante, am mers la ocazie, am facut ture in circuit cu rucsac usor).

Zone de interes:

  1. Parc National des Pyrenees
  2. P. Nacional de Ordesa y Monte Perdido
  3. Parque Natural Posets - Maladeta
  4. P.Nacional de Aiguestortes y Estany Sant Maurici
si altele( dupa Andorra pe care nu le-am luat in calcul pentru ca m-am limitat doar la prima parte): Parque Naturel Regional des Pyrenees Ariegeoises, Parc Natural del Cadi - Moixero,
Parque Naturel Regional des Pyrenees Catalanes.

Miercuri 20 Aprilie - Annecy – Lescun

Aproape toata ziua in tren. Planul era sa inoptez la Lourdes (o oprire ca totul sa mearga bine la drum) si abia a doua zi sa o iau spre munti. Am renuntat pt a castiga o zi la munte asa ca noaptea m-a prins mai sus de Lescun.

Joi 21 Aprilie – Mesa de los Tres Reyes

Walk: Pont de Lauga – Plateau Sanchese – Vallon d’Anaye – Table des Trois Rois (2421m) – Col d’Esquetes – Pedain (cab.P) - Anasbere ( se vad varfuri Petrageme/d’Anasbere (Petrechema), Grand/Petit Aiguille) – Pont Lamary – Gave d’Anasbere – Pont Moussa – Pont de Lauga.

Prima privirea asupra Pirineilor. Zapada mare mai sus de 2000 m si primele probleme din cauza discomfortului (nu aveam parazapezi). De sus vad mai bine minunatia de muntii. Sunt creste si culmi inzapezite si ma intristez (asta inseamna ca trebuie sa ma retrag, sa merg in siguranta pe la baza lor pe GR10 sau GR11, asa cum mi-am zis inca dinainte sa plec la drum). Sunt creste invaluite de nori, e zapada…eu sunt abia in prima zi…si e un traseu asa de lung. Dau ziua buna Spaniei, pentru ca sunt pe granita si pentru prima data ma chinuiesc sa vb in spaniola, pentru ca doar spaniolii se pare ca s-au pornit atunci la munte.

La coborare, verdeata multa, campuri cu flori si multe cabane. Cabane pastorale avand fiecare o incapere inchisa destinata ciobanului dar tot restul cabanei e pusa la dispozitia drumetului si asta peste tot, la toate cabanele pastorale.

no, ca am uitat cum te cheama:D
Lacul Ursului
Anasbere?
Lescun - Arlet

Walk : Pont de Lauga – Lescun –
Car: Lescun – Urdos
Walk: Urdos – Cabana Plle. Pacheu (1451m) – Cabana Gorgue Sec (1841m) – Lac d’Arlet – Refuge d’Arlet (1986m) (vroiam a doua zi daca vremea e buna sa fac un circuit de la cabana pacheu – refuge d’Arlet – Col d’Arlet – Puerto de Escale – Ibon d’Estanes)- Espelunguere – Cab. De Grosse – Pacheu)- Plle. Pacheu

Lac + Refuge d'Arlet
Arlet - Refuge de Pombie (primul refugiu al clubului Alpin Francez in care pasesc:)

Walk: Cabana Plle. Pacheu (1451m) – Urdos
Car: Urdos – Les Forges d’Abel – Col du Somport – La Sagueta
Walk: GR11 –Canal Roya – La Rinconada - Puerto de Canal Roy (2145m) – Mina Rosario (Formigal )
Car: Mina Rosario (Formigal ) – Col du Pourtalet – Caillou de Soques (1400m)
Walk: Caillou de Soques (1400m) – Ruisseau de Pombie – Cabane de Pucheoux - Refuge de Pombie (2031m) (Pic du Midi d’Ossau 2884m)

Circuitul Pic du Midi d'Ossau

Una din cele mai frumoase zile. Un plan/drum pe care il vroiam si au fost toate conditiile pentru a-l parcurge fara probleme.

Walk : Refuge/Lac de Pombie (2031m) – Col de Peyreget (2351m) – Lac de Peyreget 2074m – Cab. de Cap de Pount – (1644m) – Lac Casterau (pe la baza lui Pic Casterau) –Lac Bersau – Refuge d’Ayous (1960m), Lac Gentau – Lac du Miey – Lac Roumassot (1845m) – Pont de Bious – Lac de Bious –Artigues – Col Long de Magnabaigt – Col de Suzon(2127m) – Refuge de Pombie.
Tot inainte
L'Isard
o surpriza sa gasesc atatea si atatea narcise (Narcissus Pseudonarcissus Pyrenees). Vreo 3-4 locuri in astea 2 saptamani
Lac Casterau sau Lac Paradis, nu mai stiu care cum
Lac Bersau
Lacul si Refugiul d'Ayous

Lac de Bious -Artigues
Lacul +Refugiul Pombie
Refuge Pombie - Refugio de Respomuso (situat in tinutul ghetarilor...cred, numa dupa cat ma uit pe harta...si dupa cum arata refugiul asta si oamenii care au tras la el.. ca sunt multe variante si trasee alpine de parcurs)

Walk: Refuge/Lac de Pombie (2031m) – Caillou de Soques
Car: Caillou de Soques – Formigal – Sallent de Gallego (Embalse de Lanuza – se vede) – GR11 – Embalse de la Sarra – Rio des Aguas Limpias – Embalse/Refugio de Respomuso 2220m (Eremita de la Virgen de la Nieves). Eram interesata de Embalse Ariel/Refuge d’Arremoulit, eram in apropiere de Balaitus, vroiam sa trec a doua zi la Refuge Wallon – peste Collado de la Faixa (2664m) – sa-l vad pe Vignemale (3298m) – si sa ma apropiu de Gavarnie (vreme naspa- am renuntat)
Buna dimineata, din al 7lea cer!
Espana, bella !
Am tot trecut granita Franta - Spania. Mai tot timpul vremea buna si soarele:) era de partea Spaniei
Embalse de Lanuza (Lacul Lenutzei)
Eremita de la Virgen de las Nieves. Virgen de las Nieves (pe la 2000 si)... ce fain suna. E primul motiv pentru care am ales varianta asta spre Embalse Respomuso
Embalse si Refugiu Respomuso
Marmote...mii si mii de marmote. Asa de multe ca nu mai stiai ce sa faci cu ele.
Cel mai mult ma distrau puii. Nu stiu cata vreme au, dar pareau ca si cum nu au vazut niciodata oamenii, sau mici cum sunt nu sunt constienti si nu stiu ca sunt atatia pradatori prin jurul lor...dar toti sunt asa curiosi si naivi. stau si se uita la tine, uneori cu tupeu se pot si apropia pana cand cei mai batrani baga spaima in ei cu tipetele lor si apoi toate marmotele alearga disperate sa se ascunda. pana atunci ei sunt tare linistiti
mama marmota, papa marmota and 2xbaby marmota

Refugiul Respomuso - Refugiul des Espuguettes (Gavarnie)
Circul Gavarnie - in Patrimoniul UNESCO

O locatie pe care o asteptam, aleasa pt odihna (am crezut ca am mai multe variante de a petrece timpul...adica sa vizitez un sat interesant si sa diversific tura prin alte activitati. Gavarnie e un loc f f turistic).

Asa...chiar a fost o tura variata asta. dinainte de a intra pe drumul spre Col d'Aubisque, o doamna englezoaica s-a oprit sa ma ia. Sotul si prietenul acestuia erau in drum spre col pe bicileta (Col d'Aubisque e des parcurs si in turul Frantei), dansa conducea ''masina de asistenta'' i-am insotit pana sus. Si tre sa spun, nenea Phil avea un spor extraordinar la pedalat, la cei spre 50 de ani care-i avea si in plus nu mult dupa nu mai stiu ce interventie chirurgicala. Un om din cei pasionati, de zeci de ani preocupat de ciclism, sustinut si de sotia lui..mmm, tare fain

Walk: Refugio de Respomuso - Sallent de Gallego
Car: Sallent de Gallego – Laruns – Col d’Aubisque (1709m) – Argeles Gazost Gavarnie
Walk: Gavarnie – Refuge des Espuguettes (2027m) (vroiam sa merg spre Horquette d’Alans (2430m) – Cirque d’Estaube – Breche de Tuquerouye (2666m) sa vad pe Monte Perdido)
Refuge des Espuguettes - plasat intr-un loc incredibil
nu demult renovat...
Breche de Roland

Am facut bine sa imi planific si cateva zile de odihna.

Azi dupa un scurt drum pana in Horquette d'Alans, m-a doborat durerea de genunchi. Inca nu mi-am dat seama de ce sa intampla, e a 2a sau a 3a oara in ultimi ani cand revine. se manifesta asa...intepaturi groaznice in spatele genunchiului...si dureri extraordinare la coborare, insa nu si la urcare.

asa ca mi-am petrecut cateva ore intinsa pe bolovan, in bataia soarelui (din cate tin minte cele 2 saptamani a dominat vreme inchisa si rea...dar azi e un soare splendid, e calm, nu bate pic de vant, sunt sus la 2000 cu o priveliste spre circ si crestele astea nemaipomenite Grand/Petit Atazou, Pico Marbore asa ca profit si cad din nou prada soarelui.

Walk: Refuge des Espuguettes (2027m) - Horquette d’Alans (2430m) spre dreapta vad Pico de Astazou (3107m)+ Petit Astazou (3012m) (– return – Col du Pimene – Petit Pimene – (2667m) - Refuge des Espuguettes (2027m) – Cirque de Gavarnie (interesant/de vazut Refuge de la Breche de Roland) – Gavarnie - Refuge des Espuguettes (2027m)

In prima parte a zilei , pe la Horquette d'Alans zapada e cam multa, in zonele insorite se vad urme de avalansa proasptata, in celelalte n-ar merge fara coltari. As fi vrut sa continui pe Vale Bielsa, sa ajung pana in saua care se vede in fata si sa-l vad la fata si pe Monte Perdido. nu m-am gandit de doua ori, am renuntat.
Pico Marbore
In circ o cascada..uriasa

Gavarnie - San Nicolas de Bujarelo

Walk: Refuge des Espuguettes (2027m) - Gavarnie – Valle de Pouey Aspe (Gave des Tourettes) - Puerto de Bujarelo (2270m) – Barranco de Lapazos – Cabana Sandaruelo – San Nicolas de Bujarelo

Clochette des Alpes - Sondonella alpina. un fel de ghiocel cu tupeu
Gura Leului - Liniaria Alpina


Il pueblo - descoperind viata la tara in Spania

San Nicolas de Bujarelo - directia - Parcul Natural Aiugestortes i Estany de Sant Maurici

Eram interesata de Posets – Aneto (Parc de la Maladeta) – am renuntat
Walk: San Nicolas de Bujarelo – nu mai urc spre Monte Perdido – vreme rea – Torla – Broto
Car: Broto – Ainsa (N – 260 ) – Laspaules – inainte de el Pont de Suert – Inainte de Caldes de Boi/limita parcului – dupa Erill la Vall aproape de Riu de Sant Nicolau

Torla - un pueblo din mai multe din ziua de azi
N260 - o ruta transpirineica - merge asa..in paralel cu lantul muntilor pe partea spaniola. in unele zone din ziua de azi....eram pur si simplu in pustietate...nici nu speram sa ajung pe lumina aproape Caldes de Boi (dupa cum am planificat). Dar mersul la ocazie aici..mere...cred mai degraba pt ca sunt oamenii cumsecade, nu neaparat pentru ca esti singura, in pustietate cu un ruscsac in spate.
iar nenea electricianu' aproape a transformat Eix Pirinenc in Camino del Muerte...ca el stia toate toate virajele cu ochii inchisi...totusi a fost distractiv.


PN Aiguestortes I Estany de Sant Maurici
dupa cum vad...am ales un traseu prudent, dar am trecut frumusetile cele mari se ascundeau mai la stanga si la dreapta de drum, creste si lacuri incredibile.
Despre Parcul asta mai tre sa adaug ceva, dar nu acum ca mi-e lene.

Walk : La Farga – Riu de Sant Nicolau – Sant Nicolau – Aiguestortes – un refugiu nepazit aproape de Refugi d’Estany Llong – Estany Llong – Portarro d’Espot (2428m) – Riu del Portarro – Refugi Ernest Mallafre (aproape de Estany de Sant Maurici) (Els Encantats: Petit Encantat 2725m+Gran Encantat 2745m)
da, 2/3 din fauna Parcului e reprezentata de zburatoare. ca noroc am vazut si eu una.
In rest, nicunde altundeva nu am vazut locuri mai dezolante ca aici, in natura e fain, da aici o fost un pic altfel. stiu, asta e cursul normal fara influenta omului.
Estany Llong si Portarro d'Espot drept in fata
eram gata instalata la 13 cand am ajuns, dar pt ca am vazut ca drumul spre Estany de Sant Maurici e practicabil, fara prea multa zapada am impachetat din nou si am si plecat (da bine, eu am vazut doar partea fara zapada, dincolo de Portarro d'Espot am inotat in zapada greoaie, am fost bombardata de mazariche si am fost luata in ras de un camp intreg de deditzei (pulsatilla versalis)
Estany Sant Maurici si la dreapta Els Encantats (unde inca dadeau navala alpinistii)
dediteii, pentru ei atacul mazarichii e floare la ureche
eu eram neajutorata si franta si dupa lupta cu zapada

Foamea!
Am cam ajuns la fundul rucsacului, nu mai aveam mai nimic sa pun pe masa mi-era si foame da imi pierdusem intr-un fel si pofta de mancare, adica incepusem sa fiu si pretentioasa, simteam ca nu chiar orice ar merge. Ma gandeam ce faceam anii trecuti pe vremea asta, de 1 Mai, oare ma desfatam la un gratar?

Walk : Refugi Ernest Mallafre – Sant Maurici – Estany de Ratera (vroiam se merg spre Refugi d’Amitage – am renuntat) ;
unu din cei mai indrazneti
Els Encatats


PN - Andorra la Vella

Andorra? un semn de intrebare urias...cum e la Andorra? O curiozitate debordanta, nemaivazuta chiar...abia asteptam sa o descopar. Ce placere extraordinara sa ajungi sa-ti satisfaci curiozitatea.

Walk: Refugi Ernest Mallafre – Espot


Barcelonaaaaaa! Asa dupa 2 saptamani de petrecut prin munti, doar eu, narcisele, Isardu si Marmotele...nu putea sa fie alt oras mai potrivit si mai energic, plin de viata sa ma reintegreze in societate.

Car: Andorra la Vella - Barcelona
amigo!
e a doua oara cand vin, am lasat atractiile turistice...primul loc unde am taiat-o a fost la maaaaare! si acolo mi-am petrecut restul acestei vacante...la balacit, in soare, cu o carte in mana...i fain sa nu trebuiasca sa te grabesti undeva...
si asa am avut din nou parte de o drumetie faina, variata cu munte, soare, apa si aer!
si inca ceva ce-mi doream de mica sa vad: portocale in portocal! excelent